Ai un document pentru care ți se cere semnătură legalizată? Procedura nu înseamnă că notarul redactează documentul și nici că îl transformă automat într-un act autentic. Notarul confirmă, prin încheierea de legalizare, că persoana identificată a semnat exemplarele înscrisului în fața sa.

Regula de bază este simplă: mergi personal la notar, cu actul de identitate și cu toate exemplarele documentului nesemnate. Este util să întrebi biroul notarial, înainte de deplasare, dacă documentul poate fi legalizat și ce acte suplimentare pot fi necesare în situația concretă. Acest material explică procedura generală, nu înlocuiește verificarea documentului de către notar.

Când poate fi legalizată o semnătură

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 permite legalizarea semnăturii numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autentică drept condiție de valabilitate. Așadar, legalizarea semnăturii nu poate fi folosită ca alternativă atunci când legea impune ca actul să fie autentificat.

Diferența contează. La legalizare, notarul certifică împrejurarea semnării în fața sa, după identificarea persoanei și după ce se convinge că aceasta cunoaște conținutul înscrisului. La autentificarea unui act, procedura are propriile cerințe legale; nu trebuie presupus că o semnătură legalizată produce aceleași efecte ca un înscris autentic.

Ce trebuie să ai la tine

În procedura obișnuită ai nevoie de un document de identitate valabil și de toate exemplarele documentului care urmează să fie semnate. Legea și Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 prevăd prezentarea personală la notar și prezentarea exemplarelor înscrisului nesemnate.

Nu semna acasă înainte de programare. Notarul trebuie să te identifice, să verifice că știi ce semnezi și să îți ceară să semnezi în fața sa toate exemplarele. Dacă actul este deja semnat, întreabă biroul notarial ce soluție este disponibilă; nu presupune că o semnătură pusă anterior poate fi confirmată prin aceeași procedură.

Pentru documente care implică o firmă, o asociație, o reprezentare sau un mandat, pot fi necesare și acte din care rezultă calitatea semnatarului. Cerințele depind de document și de situația juridică, de aceea nu este prudent să fie tratate ca o listă universală.

Cum se desfășoară procedura

În practică, pașii rezultați din lege sunt următorii:

1. Persoana se prezintă la notar cu documentul de identitate și exemplarele nesemnate ale înscrisului.
2. Notarul verifică identitatea și se convinge că persoana cunoaște conținutul documentului.
3. Persoana semnează, în fața notarului, toate exemplarele care trebuie legalizate.
4. Notarul întocmește încheierea de legalizare. Aceasta menționează data, numele persoanei și faptul că toate exemplarele au fost semnate în fața notarului.

Legalizarea nu este o verificare generală a tuturor consecințelor economice sau juridice ale documentului. Dacă actul este important pentru patrimoniu, familie, societate sau un litigiu, cere explicații despre forma juridică necesară înainte să semnezi.

Legalizare de semnătură, specimen de semnătură și dată certă

Legea prevede și legalizarea unui specimen de semnătură, la cerere, pentru persoana care se prezintă personal la biroul notarial și semnează în fața notarului. Acest lucru nu este același cu legalizarea semnăturii de pe un document concret.

Nici aplicarea unei date certe nu este același lucru. Pentru data certă, legea prevede o procedură separată: notarul consemnează datele cerute de lege despre înscris și despre momentul prezentării. Dacă instituția, angajatorul sau partenerul contractual îți cere una dintre aceste proceduri, solicită clarificarea cerinței înainte de programare.

Ce nu dovedește legalizarea

O semnătură legalizată nu dovedește, prin ea însăși, că toate afirmațiile din document sunt adevărate, că documentul este avantajos sau că persoana care îl primește își va îndeplini obligațiile. Ea nici nu înlocuiește o formă autentică atunci când legea o cere.

Recomandare practică: citește documentul integral înainte de a ajunge la notar și cere o copie pentru tine. Dacă un termen, o sumă, o obligație sau o declarație nu este clară, lămurește textul înainte de semnare. Aceasta este o măsură de precauție, nu o condiție juridică suplimentară pentru legalizare.

Pe scurt

• Legalizarea semnăturii se face doar pentru înscrisuri pentru care legea nu cere formă autentică.
• Persoana care semnează trebuie să se prezinte personal la notar.
• Documentul se prezintă în exemplare nesemnate.
• Semnarea se face în fața notarului, după identificarea persoanei.
• Încheierea menționează data, persoana prezentă și faptul că a semnat toate exemplarele în fața notarului.
• O legalizare de semnătură nu este același lucru cu autentificarea actului și nici cu data certă.

Întrebări frecvente

Pot semna documentul înainte să merg la notar?

Nu pentru procedura obișnuită de legalizare. Legea prevede prezentarea exemplarelor nesemnate și semnarea lor în fața notarului.

Trebuie să merg personal?

Da. Pentru legalizarea semnăturii și a specimenului de semnătură, regula este prezentarea personală la notar.

Legalizarea semnăturii face documentul act autentic?

Nu. Legalizarea și autentificarea sunt proceduri diferite. Legalizarea nu poate înlocui forma autentică atunci când legea o cere pentru valabilitatea actului.

Ce verifică notarul la legalizare?

Notarul identifică persoana, se convinge că aceasta cunoaște conținutul înscrisului și constată semnarea tuturor exemplarelor în fața sa. Încheierea consemnează aceste elemente.

Este același lucru cu data certă?

Nu. Data certă este o procedură distinctă, reglementată separat, aplicată unui înscris prezentat notarului.

Surse oficiale

• Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, Portal Legislativ
• Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, art. 88, Portal Legislativ

Fraze-cheie SEO

• legalizare semnătură la notar
• cum se legalizează o semnătură
• acte necesare legalizare semnătură
• trebuie să semnez în fața notarului
• document nesemnat legalizare notar
• diferența dintre legalizare și autentificare
• specimen de semnătură notar
• dată certă la notar
• Legea notarilor 36 1995

Material informativ general, nu consultanță juridică personalizată.