Legea nr. 36/2026 și ordinul de protecție: ce se schimbă la durată, instanță și control
Pe scurt: Legea nr. 36/2026, în vigoare din 28 martie 2026, a schimbat regulile pentru ordinele de protecție. În cazul unei noi cereri formulate în interval de cinci ani după expirarea unui ordin anterior, judecătorul poate stabili măsuri de până la 24 de luni. Regula nu se aplică automat la fiecare cerere: durata este decisă de instanță, în limitele legii și ale situației concrete.
Legea modifică atât Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, cât și Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție. Cele două proceduri au domenii diferite, iar încadrarea corectă contează pentru actele ce trebuie depuse și pentru măsurile ce pot fi cerute.
Când poate dura ordinul până la 24 de luni
În forma actuală a Legii nr. 217/2003, măsurile dispuse prin ordinul de protecție pot dura cel mult 12 luni de la emitere. Dacă a existat un ordin care a expirat prin ajungere la termen, iar un nou ordin este emis în termen de cinci ani de la acea expirare, instanța poate stabili o durată de cel mult 24 de luni.
Aceeași regulă a fost introdusă și în Legea nr. 26/2024. Textul precizează că regula se aplică indiferent de identitatea victimei. Cu alte cuvinte, existența unui ordin anterior împotriva aceleiași persoane nu garantează prin ea însăși durata de 24 de luni, dar permite instanței să depășească plafonul obișnuit de 12 luni în limita prevăzută de lege.
Dacă hotărârea nu menționează durata măsurilor, acestea produc efecte timp de 12 luni de la data emiterii ordinului.
Cererea poate fi depusă și la instanța de la locul faptelor
După modificare, cererea pentru ordin de protecție este de competența judecătoriei de la domiciliul sau reședința victimei ori a judecătoriei de la locul săvârșirii actelor de violență. Această opțiune apare în ambele legi.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru. Pentru Legea nr. 217/2003, victima poate depune cererea personal sau prin reprezentant legal; în numele victimei pot acționa și procurorul, autoritatea competentă la nivel local ori un furnizor acreditat de servicii sociale, cu acordul victimei.
Într-o urgență, apelul la 112 rămâne pasul imediat. Materialul de față nu înlocuiește intervenția poliției, asistența medicală ori consilierea specializată atunci când există risc actual.
Măsuri de control și consiliere
Legea nr. 36/2026 a introdus, pentru ordinul reglementat de Legea nr. 26/2024, posibilitatea ca instanța să oblige persoana împotriva căreia este emis ordinul să urmeze consiliere psihologică și/sau psihoterapie. Frecvența este stabilită de instanță, dar legea prevede cel puțin o ședință pe lună pe durata ordinului.
Instanța poate dispune și măsuri de control. Printre acestea se află prezentarea periodică la secția de poliție, verificări periodice ori inopinate asupra locului unde se află persoana și obligația de a comunica poliției noua locuință dacă s-a dispus evacuarea din locuința comună. În situația consilierii sau psihoterapiei dispuse prin ordin, persoana trebuie să informeze lunar poliția despre efectuarea fiecărei ședințe.
Măsurile exacte nu se aplică automat în toate dosarele. Ele trebuie cerute și analizate în raport cu riscul constatat în cauză.
Încălcarea ordinului are consecințe diferite după măsura încălcată
În cazul ordinului emis potrivit Legii nr. 26/2024, încălcarea unor măsuri de protecție dispuse de instanță constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la șase luni la cinci ani. Pentru anumite obligații de control ori de informare introduse de Legea nr. 36/2026, sancțiunea este contravențională, cu amendă între 5.000 și 10.000 de lei.
Încadrarea depinde de măsura concretă înscrisă în hotărâre. Ordinul este executoriu, iar respectarea lui este obligatorie inclusiv pentru persoana protejată prin ordin. O eventuală cale de atac nu trebuie confundată cu suspendarea de drept a măsurilor.
Ce trebuie păstrat dacă este formulată o cerere
Pentru evaluarea situației pot conta, după caz, mesaje, capturi de ecran, fotografii, înregistrări, certificate medico-legale, acte medicale, declarații de martori și documente care arată intervențiile anterioare ale autorităților. Proba utilă este cea care poate fi legată de faptele descrise, de momentul lor și de persoanele implicate.
Nu este recomandabilă așteptarea strângerii tuturor documentelor atunci când pericolul este imediat. Poliția, serviciile pentru victime și instanța pot indica pașii procedurali potriviți situației.
Textele actualizate pot fi verificate în Legea nr. 217/2003 și în Legea nr. 26/2024. Legea nr. 36/2026 este actul care a introdus modificările din 28 martie 2026.









