România a implementat Directiva 2000/43/CE a Uniunii Europene, care vizează prevenirea și sancționarea discriminării pe bază de rasă sau origine etnică, prin modificarea și completarea legislației naționale. Aceste schimbări au fost realizate prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și alte acte normative conexe.

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare a fost adoptată pentru a asigura respectarea principiilor de egalitate și nediscriminare în România. Această ordonanță definește discriminarea și stabilește măsuri pentru prevenirea și combaterea acesteia.

Modificări și completări ulterioare

Pentru a alinia legislația națională la cerințele Directivei 2000/43/CE, au fost aduse următoarele modificări și completări:

• Legea nr. 61/2013: A modificat OG nr. 137/2000, inclusiv prevederi referitoare la sarcina probei în cazurile de discriminare.

• Legea nr. 167/2020: A introdus noțiunea de hărțuire morală la locul de muncă și a stabilit sancțiuni specifice pentru astfel de fapte.

• Legea nr. 193/2022: A modificat structura Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), crescând numărul membrilor și includerea unui reprezentant al Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Principalele prevederi ale OG nr. 137/2000

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 definește discriminarea ca orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Drepturile și obligațiile cetățenilor

Cetățenii au dreptul de a sesiza CNCD în cazurile de discriminare, iar instituția are obligația de a analiza și soluționa aceste sesizări. De asemenea, persoanele care se consideră discriminate pot solicita despăgubiri în instanță. Sancțiunile pentru faptele de discriminare pot include avertismente și amenzi contravenționale, cu cuantumuri stabilite în funcție de gravitatea faptei și de numărul de persoane afectate.

Concluzie

România a adaptat legislația națională pentru a respecta standardele europene în domeniul antidiscriminării, asigurând astfel protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Este important ca fiecare persoană să cunoască aceste drepturi și să le apere în fața oricăror acte de discriminare.