Libertatea religioasă este un drept fundamental garantat de Constituția României și de legislația europeană. Totuși, acest drept nu este absolut și poate fi supus unor restricții, în special atunci când se intersectează cu alte drepturi fundamentale, precum libertatea de exprimare. În acest context, este important să înțelegem cum se aplică legea românească în privința blasfemiei și care sunt limitele acesteia.
Ce este libertatea religioasă?
Libertatea religioasă se referă la dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a și-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile și ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educație religioasă, precum și libertatea de a-și păstra sau schimba credința religioasă.
Care sunt limitele libertății religioase?
Libertatea de a-și manifesta credința religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege și constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru:
- Securitatea publică
- Protecția ordinii
- Sănătatea sau moralei publice
- Protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului
Aceste restricții trebuie să fie proporționale și să nu aducă atingere esenței dreptului la libertatea religioasă.
Blasfemia în legea românească
În România, actul de blasfemie este reglementat de Codul Penal. Astfel, profanarea unui lăcaș sau a unui obiect de cult aparținând unui cult religios organizat și recunoscut conform legii se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Cum se echilibrează libertatea de exprimare și protecția sentimentelor religioase?
Într-o societate democratică, libertatea de exprimare este un drept fundamental. Totuși, acest drept nu este absolut și poate fi restricționat atunci când aduce atingere altor drepturi fundamentale, precum protecția sentimentelor religioase ale altor persoane. Astfel, statul are obligația de a proteja atât libertatea de exprimare, cât și dreptul la respectarea credințelor religioase.
Exemple de aplicare a legii
În România, au existat cazuri în care acte considerate blasfematoare au fost sancționate conform legislației în vigoare. De exemplu, în 2005, la Iași, punerea în scenă a piesei „Evangheliștii” a fost considerată de autoritățile religioase ca fiind un act de blasfemie, iar în 2007, apariția cărții „Versetele satanice” de Salman Rushdie a fost condamnată de Patriarhia Română pentru că leza valorile spirituale ale poporului român.
Întrebări frecvente
1. Care sunt diferențele dintre libertatea religioasă și libertatea de exprimare?
Libertatea religioasă se referă la dreptul de a avea și manifesta credințe religioase, în timp ce libertatea de exprimare include dreptul de a exprima opinii și idei, inclusiv critici la adresa religiei. Ambele drepturi sunt fundamentale, dar pot intra în conflict atunci când exprimarea unei opinii lezează sentimentele religioase ale altora.
2. Cum se aplică legea în cazul blasfemiei în România?
Legea românească prevede sancțiuni pentru profanarea lăcașurilor sau obiectelor de cult, precum și pentru acte de blasfemie care aduc atingere ordinii publice sau sentimentelor religioase ale altora.
3. Există alte țări europene care penalizează blasfemia?
Da, unele țări europene, precum Italia și Polonia, au legi care penalizează blasfemia, în special atunci când aceasta aduce atingere sentimentelor religioase ale altora.
Concluzie
Libertatea religioasă și libertatea de exprimare sunt drepturi fundamentale garantate de legea românească. Totuși, aceste drepturi pot fi supuse unor restricții atunci când se intersectează, pentru a proteja ordinea publică și sentimentelor religioase ale altora. Este important ca cetățenii să fie conștienți de aceste limite și să manifeste respect față de credințele și convingerile religioase ale celorlalți.
